Dacă avem probleme când facem pipi, de genul urinăm prea des, fără jet, cu dureri sau chiar cu sânge, este posibil să avem o afecțiune a rinichilor sau a prostatei, spune dr. Marcian Manu, medic primar urolog.
În astfel de cazuri, trebuie să ne prezentăm la medic urolog, nu să ne tratăm singuri, cu diverse suplimente alimentare sau medicamente văzute la televizor sau la sfatul unor cunoscuți.
În același timp, medicul urolog trebuie să facă o serie de investigații și analize, înainte de a prescrie o rețetă cu un medicament, arată, dr. Marcian Manu:
„Dacă un pacient intră în cabinet, se plânge că urinează prost și pleacă cu o rețetă, este o eroare teribilă. Trebuie să uităm de genul acesta de medicină și să facem o medicină bazată pe evidențe, în care să ne putem justifica nouă, în primul rând, de ce prescriem un tratament și să poată explica pacientului și să arate punct cu punct necesarul de tratament.”
Iată ce trebuie să facă un medic orolog, pentru a afla care este problema pacientului, explică dr. Manu:
Anamneza, adică întrebările puse pacientului
În cadrul anamnezei, pacientul spune ce-l supără, cât cum și ce urinează, de câte ori pe noapte, cum este jetul.
Examentul pacientului
Apoi este foarte important examenul pacientului.
„Trebuie să-l punem să urineze în fața noastră. Este foarte important să vedem cum urinează, cât este jetul, dacă este împrăștiat sau întrerupt. Toate acestea pot fi semnul unei obstrucții sau iritații, cele două elemente ale simptomatologiei urinare joase.”
Feriți-vă de medicii care v-au consultat și nu v-au făcut tușeu rectal!
Examentul clinic este urmat absolut obligatoriu cu tușeul rectal, spune dr. Manu: „Feriți-vă de medicii care v-au consultat și nu v-au făcut tușeu rectal! Pentru că înainte de PSA și ecograf a existat doar tușeul rectal, care făcea diferența dintre adenom și cancer de prostată.”
Ecografia
Foarte importantă și cardinală este ecografia, pentru că este ieftină, repetabilă, inofensivă. „Consultul fără ecografie este aproape inutil”, spune dr. Manu.
Ecografia se poate face transabdominal sau transrectal, mai rar dar necesar. Prima este rapidă și de arată dimensiunea și forma prostatei, efectul asupra aparatului urinar sau patologiile asociate, pentru că un om poate avea mai multe boli în același timp: un calcul vezical și un adenom sau cancer de prostată.
Măsurarea PSA
Apoi este importantă detectarea și măsurarea antigenului specific prostatic (PSA sau free PSA), o proteină secretată de prostată care în mod normal are un nivel sub 4 nanograme la mililitru în sânge.
Depășirea acestor valori poate să apară foarte frecvent în cancerul de prostată. Diferențierea începe de la acest PSA, care este foarte important.
„Dar nu trebuie pus semnul egalității între un PSA mare și cancer de prostată. Un PSA mare poate fi dat și de leziuni inflamatorii, infecțioase ale prostatei. Poate exista PSA mic cu cancer de prostată, dar de altă variantă decât cea hormonală”, adaugă dr. Manu.
Analize de urină
Trebuie măsurați și parametrii de funcție renală: ureea, creatinina, acidul uric. Toate acestea trebuie să ne arată o funcție normală a rinichilor, pentru că dacă prostata determină o obstrucție și rinichii funcționează prost, aceasta se va manisfesta printr-o insuficiență renală, evidențiată prin ascensionarea acestor valori.
Trebuie reținută și detecția unei infecții urinare, factor agravant în adenomul de prostată.
Uroflowmetria sau debitmetria
Este importantă și uroflowmetria sau debitmetria. Aceasta este o metodă care elimină subiectivismul pacientului și doctorului privind actul micțional, modul în care face pipi. Pacientul urinează într-un recipient care măsoară electronic cum urinează.
Există și un scor IPPS (Scorul Internațional al Simptomelor Prostatice) pe care-l fac medicii în urma întrebărilor puse pacienților, care va fi comparat cu scorul obiectiv de la uroflowmetria.
„Acest scor este bun între 1 și 8, mediu între 9 și 18 și sever între 19 și 35, pentru că fără acest scor nu ne putem orienta spre ce tip de tratament să ne ducem”, adaugă dr. Manu
