Autismul, cunoscut și ca Tulburarea de Spectru Autist (TSA), este o problemă neurologică privind dezvoltarea creierului unor copii.

Autismul are următoarele manifestări, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS):

  • dificultăți de interacțiune socială
  • probleme de comunicare
  • comportament și activități neobișnuite
  • dificultatea de trecere de la o activitate la alta
  • concentrarea (obsesia) pe un detaliu
  • reacții și senzații neobișnuite

Aceste manifestări pot fi observate la copii încă de la vârste timpurii, însă de cele mai multe ori diagnosticul este pus de un psihiatru mult mai târziu.

Semnele autismului pot fi observate încă de la 18 luni, dar un diagnostic se poate pune după vârsta de 2 ani.

Semne specifice pentru copiii cu autism

Iată semnele specifice pentru copiii cu autism, conform unui articol publicat de Medicover:

  • Nu reacționează la auzul numelui sau până la vârsta de 9 luni
  • Nu se implică în activități simple (joculețul „cucu-bau”, de exemplu) până la vârsta de 12 luni
  • Nu arată interes când îi este arătată o jucărie, până la vârsta de 15 luni
  • Nu arata interes fata de obiecte/ lucruri interesante pana la varsta de 18 luni
  • Nu observa daca cineva este trist sau suparat pana la varsta de 24 de luni
  • Nu urmareste jocul altor copii si nu se implica in activitati cu alti copii pana la varsta de 36 de luni
  • Nu se preface ca este un supererou, dinozaur etc pana la varsta de 48 de luni
  • Nu foloseste gesturi pentru a indica ceea ce isi doreste (sa apuce o jucarie) sau in anumite contexte (sa gesticuleze „pa-pa” cu mana)
  • Nu are expresii faciale prin care parintii si cei din jur sa poata recunoaste fericirea, tristetea, furia sau uimirea
  • Evita sau nu mentine contactul vizual
  • Prezinta intarzieri de limbaj
  • Repeta cuvinte, fraze si sunete in moduri neobisnuite
  • Nu initiaza un dialog sau nu il mentine potrivit varstei
  • In loc sa raspunda la o intrebare, o repeta
  • Are dificultati in a-si comunica nevoile si dorintele
  • Prefera sa nu fie atins, tinut in brate sau imbratisat
  • Nu isi impartaseste interesele/ realizarile cu altii (un desen, ceva ce tocmai a construit)
  • Aliniaza jucariile sau alte obiecte si se supara atunci cand ordinea este schimbata ori ceva se strica in jocul lui
  • Repeta cuvinte sau fraze in continuu (ecolalie)
  • Se joaca cu jucariile la fel de fiecare data
  • Se joaca singur
  • Se concentreaza pe anumite parti ale obiectelor, de exemplu pe rotile unei masinute
  • Modificarile minore ii provoaca o suparare vizibila
  • Manifesta interese obsesive fata de unele lucruri
  • Prezinta atasament sporit fata de obiecte, lucruri neinsufletite
  • Are nevoie sa urmeze anumite rutine si sa nu fie scos din ritmul sau mai mult decat alti copii
  • Bate din maini, isi leagana corpul sau se invarte in cerc, uneori se poate lovi singur in cap
  • Are probleme in a-si controla si coordona miscarile corpului in diferite activitati/ situatii (sarit, alergat, tinut in mana un creion etc)
  • Are reactii neobisnuite la felul in care lucrurile suna, miros sau simt; poate manifesta hipersensibilitate la zgomot, mirosuri, atingere
  • Are schimbari de dispozitie bruste: ras, plans, agitatie, lipsite de context
  • Poate manifesta un comportament hiperactiv, impulsiv si/sau neatent
  • Are obiceiuri alimentare neobisnuite sau tulburari de somn.

Nu există analize sau investigații medicale pentru diagnosticarea autismului.

Abilitățile și nevoile copiilor autiști variază și evoluează în timp: în timp ce unii pot trăi independent, alții suferă de dizabilități severe și au nevoie de asistență și ajutor toată viața.

Conform OMS, unul din zece copii (1%) suferă de autism.

Persoanele cu autism de regulă suferă și de alte probleme, precum epilepsie, depresie, anxietate, deficit de atenție (ADHD), probleme de somn, auto-accidentare.

Nivelul de dezvoltare intelectuală al unui copil cu autism diferă foarte mult, de la retard profund la niveluri superioare de inteligență, conform OMS.

Cum se tratează autismul

Autismul nu se tratează cu medicamente, ci prin terapie comportamentală, inițiată cât mai timpuriu, cu ajutorul psihiatrului si psihologului.