„De ce plânge un bebeluș? E bine să-l iei în brațe? întreabă o mămică”

RĂSPUNS

„El, adică bebelușul, vrea…ATENȚIE.

Nu râdeți, nu plângeți, nu vă dați coate, nu zâmbiți ironic. Nu mai alergați la cărțile de psihologie pentru că lucrurile sunt clare.

Copilul, mai ales copilul sugar, are nevoie de atenție.

Această atenție se traduce prin:

• vorbit cu el despre orice (de la acordul de la Kyoto cu încălzirea globală până la romanul Orbitor al lui Cărtărescu)
• gâdilat pe tot corpul până face pipi pe el de bucurie
• strâmbat în toate felurile până te lasă mușchii faciali
• făcut ca toate orătăniile de pe fața pământului, până când vin vecinii și te întreabă dacă e nevoie să cheme salvarea de la Spitalul 9
• și, bineînțeles, creme de la creme, cum zice francezul, luat în brațe.

Asta cu luatul în brațe este, în fapt, și cea mai discutabilă problemă la un bebe. Toată lumea o să-ți spună să nu-l iei în brațe.

M-am numărat printre cei care formau „toată lumea”.

Numai că atunci când vii de la birou, pe la 8 seara, și-l vezi cum se bucură, cum gângurește, cum dă din mâini și din picioare, ca semn suprem de încântare, parcă nu te poți opri.

Soția mea are dreptate când îmi spune că eu sunt de vină că băiețelul nostru a devenit un copil răsfățat.

Dar, pentru Dumnezeu, dacă nu-l ții în brațe acum, la câteva luni și câteva kilograme, când o să-l ții, când își face petrecerea de majorat?!

Așa că, sfatul meu, de tătic (deja) cu experiență, este să-ți iei copilul în brațe.

Nu exagera, adică nu depăși, cumulat, o oră pe zi. Dar când vezi că nu poate adormi, ia-l și leagănă-l.

Când îl vezi că-și bagă pumnul în gură și-l suge (semne că apar dinții), ia-l puțin și plimbă-l prin casă.

Când îl vezi că râde din toată inima și se bucură că te vede, recompensează-l cu un gest de iubire.

Atenția pe care o acordăm copiilor noștri la aceste vârste fragede le modelează caracterul, personalitatea.

Dacă-l lași în pătuț toată ziua, îi dai să mănânce și îi schimbi scutecul, nu te aștepta să ai cine știe ce geniu.

Copilul va vorbi mai târziu, mai mult ca sigur va fi introvertit. Nu trebuie să fii mare psiholog ca să realizezi acest lucru.

De ce plânge copilul?

Un copil de 3 luni și jumătate nu plânge din prea multe motive. El vrea:

• mâncare,
• vrea să fie schimbat la timp,
• vrea ceai (că nu-i poți da doar lapte),
• vrea să fie îmbrăcat/dezbrăcat în funcție de temperatura din cameră (și de afară n.r.)
• și vrea să fie alinat când nu poate adormi sau îl doare ceva (burtica, dinții).”

Cam asta vrea el.

(Jurnal de tătic, de Florin Câmpeanu, Editura Rentrop&Straton, 2012)